Printre picaturi de intelepciune…


Umbre. Umbre de necunoastere il invaluiau si pe masura ce isi storcea si cele mai secatuite unghere ale mintii, pe masura ce negreata imbacsita ii sufoca respirul gandurilor, incerca sa dea sens trairilor nefiresti pentru el pana in acel moment.
Aris, fiindca despre el vorbim, a avut intotdeauna tendinte egocentrice dar mai ales egoiste. Lumea se invartea in jurul lui si nimic altceva nu mai conta atata timp cat el era satisfacut si uneori chiar mandru de intamplarile vietii. Mandrie nejustificata, as putea spune. Aris a avut o copilarie relativ linistita, fara evenimente deosebite care ar fi putut sa-l marcheze pe viata.
Singura lui problema au fost parintii care mereu i-au soptit ca el o sa ajunga cineva mare, ca lumea va fi la picioarele lui. Tocmai din acest motiv Aris a decis ca e mai bine sa astepte sa-i pice din cer exact ceea i se promisese.
Asa ca toata viata lui nu a facut altceva decat sa amane si sa amane, pana intr-o zi cand si-a dat seama ca cerul e innorat, soarele nu se mai vede, si intunericul incepe sa-l cuprinda. Din cer nu cadea altceva decat o ploaie rece de toamna, ploaie ce il infrigura pana in maduva oaselor si il facea sa tremure mai tare decat un om ce priveste in tevile pustilor plutonului de executie.
A inceput sa alerge. Spera ca va putea fugi de toate probleme sale si ca norii se vor termina odata si-odata si ca soarele o sa-i incalzeasca din nou chipul. Aris nu stia ca de probleme nu poate fugi, ca ele il urmareau mai ceva ca o nevasta ce se simte inselata, si ca pe masura ce le evita, se aduna din ce in ce mai multe si mai multe, tot mai multe pana cand i-au blocat si singura lui cale de scapare, drumul care duce nicaieri.
Fiecare picatura de ploaie continea o doza de intelepciune ce il facea sa se trezeasca din ce in ce mai mult. Fiindca omul nu invata din lucruri simple, sau din lucruri frumoase, ci doar din incercarile cele mai dure ale vietii. „Oh”, se gandea Aris, „daca picaturile acestea ar fi doar apa, ce bine ar fi”. Dar nu erau doar apa, erau reprosurile tuturor celor din jur, reprosuri care pana nu de mult se loveau de el ca de o stanca de granit. Eroziunea incepuse sa-si arate coltii.
In cele din urma, ostenit de lupta cu ploaia, s-a oprit. A respirat de cateva ori adanc si a incercat sa-si faca curaj sa continue. Dar curajul il parasise de mult si cu siguranta nu avea sa se intoarca prea curand. A decis ca e mai bine sa se aseze si sa astepte. Din nou sa astepte. S-a gandit ca in cele din urma, mai rau de atat nu are cum sa fie.
Nici nu stia cata dreptate are. Dupa o asteptare ce parea ca a durat o viata de om, Speranta s-a aratat. Nu a venit nici in chip de zana, nici calare pe un cal alb, nici cu idei de imbogatire. Sau, poate cu idei de imbogatire, dar doar spirituala.
A stat si a povestit cu Speranta vrute si nevrute, despre copilarie, despre parinti, despre tot ce se putea discuta intr-un timp care lui i s-a parut o fractiune de secunda. Si printre picaturile acelea intelepte de ploaie s-a ridicat si si-a indreptat fata catre soarele ce tocmai isi facea aparitia.
Dintr-odata problemele nu i se mai pareau de nerezolvat, drumul nu mai era blocat, iar picaturile de ploaie devenisera doar atingeri fine are curcubeului ce ii mangaiau crestetul, facandu-l sa se simta copil din nou, la fel ca atunci cand mama il mangaia pe crestet si ii spunea povesti cu capre, iezi si lupi.
Acela a fost momentul in care Aris si-a dat seama ca totusi speranta moare ultima, chiar daca moare dupa el. Acela a fost momentul in care Aris a decis ca nu va mai astepta niciodata, si ca atunci cand oportunitatea se va ivi, o sa profite din plin.
Ultima data cand l-am vazut, Aris isi continua drumul, la fel de anevoios, dar cel putin luminat de un soare bland pe un cer la fel de senin precum gandurile sale. Speranta ii tinea companie, de la distanta, precum un parinte ce isi supravegheaza copilul care se joaca langa el.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s