Mihai I, “Regele” Romaniei, a tinut un discurs in Parlamentul Romaniei, domnia sa implinind 90 de ani de viata. Am pus rege intre ghilimele intrucat consider ca formularea corecta ar fi “fostul rege”. Stiu ca si in cazul presedintilor se aplica regula cu mentinerea titulaturii de presedinte, dar in cazul asta cred ca nu isi mai are rostul. Monarhie am avut, Republica avem. Perfect compus, si prezent. Dar in fine, titulatura mai putin conteaza. Ce conteaza e faptul ca din nou ne hranim cu discursuri ale unui om care mi se pare putin senil, si pe buna dreptate, la ce ne putem astepta de la un om de 90 de ani. A avut si el importanta sa in istorie, indiferent ca a abdicat in favoarea sau defavoarea Romaniei. Problema noastra cea mai mare e ca ne legam prea mult de trecut. Si daca ne-am lega de un trecut cat de cat mai apropiat de vremurile noastre, ar avea poate vreo logica. Din pacate, noi tinem cu dintii sa desfiintam ceea ca au facut stramosii stramosilor nostri. Cel mai bine ar fi sa vedem ce fac urmasii urmasilor acestora. Dar cum suntem obisnuiti cu aceasta cortina de fum, si jocul de oglinzi pe care cei de sus continua sa le puna in scena, nu o sa reusim in veci sa vedem adevarata fata a ticaloseniei. Ura!, deci, pentru inca un scenariu ce v-a fi indelung dezbatut, ca pedelistii l-au injurat (la comanda Ciclopului desigur), si ca pesedistii l-au sarutat tandru in locuri probabil zbarcite (frunte, obraji, etc.) dupa ce timp de 15 ani l-au injurat la randul lor. Bravo domnilor, inca odata a-ti reusit sa luati reflectoarele de pe voi si sa le puneti pe un teatru ieftin.

“V-am pupat, v-am salutat, mandru ca un sef de stat”