Meniul zilei…

Lasagna vegetariana… nu intentionat vegetariana, doar ca lipsea carnea din ea… Pofta mare!!!

Republica sau Monarhie?

Mihai I, “Regele” Romaniei, a tinut un discurs in Parlamentul Romaniei, domnia sa implinind 90 de ani de viata. Am pus rege intre ghilimele intrucat consider ca formularea corecta ar fi “fostul rege”. Stiu ca si in cazul presedintilor se aplica regula cu mentinerea titulaturii de presedinte, dar in cazul asta cred ca nu isi mai are rostul. Monarhie am avut, Republica avem. Perfect compus, si prezent. Dar in fine, titulatura mai putin conteaza. Ce conteaza e faptul ca din nou ne hranim cu discursuri ale unui om care mi se pare putin senil, si pe buna dreptate, la ce ne putem astepta de la un om de 90 de ani. A avut si el importanta sa in istorie, indiferent ca a abdicat in favoarea sau defavoarea Romaniei. Problema noastra cea mai mare e ca ne legam prea mult de trecut. Si daca ne-am lega de un trecut cat de cat mai apropiat de vremurile noastre, ar avea poate vreo logica. Din pacate, noi tinem cu dintii sa desfiintam ceea ca au facut stramosii stramosilor nostri. Cel mai bine ar fi sa vedem ce fac urmasii urmasilor acestora. Dar cum suntem obisnuiti cu aceasta cortina de fum, si jocul de oglinzi pe care cei de sus continua sa le puna in scena, nu o sa reusim in veci sa vedem adevarata fata a ticaloseniei. Ura!, deci, pentru inca un scenariu ce v-a fi indelung dezbatut, ca pedelistii l-au injurat (la comanda Ciclopului desigur), si ca pesedistii l-au sarutat tandru in locuri probabil zbarcite (frunte, obraji, etc.) dupa ce timp de 15 ani l-au injurat la randul lor. Bravo domnilor, inca odata a-ti reusit sa luati reflectoarele de pe voi si sa le puneti pe un teatru ieftin.

“V-am pupat, v-am salutat, mandru ca un sef de stat”

Thema pentru acasa

Sper ca observati ca tema blogului e orientata tot spre mancare, in special spre fructe. Din pacate nu am gasit una cu ananas sau migdale…

Tipic romanesc nu?

Update: Oriunde mergem ne plangem de mancare, nu-i asa? Macar aici avem motive.. Acum stiu si eu de ce nu spune nimeni: “Hai sa mergem sa mancam la un restaurant danez!”

Sa fie schimbare, da sa stim si noi…

Azi nu am avut orez, am avut doar cartofi… Atentie, romani, vi se pregateste ceva… o mancare cu orezul care trebuia sa fie azi…

O noua zi… aceeasi dezamagire

Inca de cand am inceput partea a 2a a scolii pe care o urmez, am avut senzatia ca o sa fim tratati ca niste romani. Din pacate, frica mea a fost intemeiata. Primul lucru pe care l-au facut preiubitii rasisti (a se citi danezi) a fost sa ne cazeze separat de scumpele lor odrasle ariene. Nu la o distanta foarte mare, la doar vreo doi kilometri de scoala. Un fleac, ati putea spune, daca ar exista un alt mijloc de transport in afara de masina personala, dar cum la unii nu exista… Caminele scolii sunt desigur rezervate pentru progeniturile mai sus mentionate, doamne fere’ sa ii muste vreun roman de gat si sa se transforme si ei (sa nu uitam ca venim din Dracula Land). Cazarea ar mai fi de inghitit daca nu ar fi completata de niste incredibile retete de mancare. Pe langa orezul fiert si fratii sai, cartofii fierti si nesarati, mai gasim o friptura de porc cu sos si, aici tineti-va bine, ananas. Da, ati citit bine, ananas. Aparent, la ei ananasul tine loc de sare, avand in vedere ca il gasim in salata de verdeturi, in fripturi si cine mai stie in ce altceva. Ca sa ii citez pe niste mari celebri in viata “E greu sa gasesti un mix bun”. De maine o sa scriu in fiecare zi meniul fantastic care ne v-a fi servit, macar sa va oripilez si pe voi. Si daca vi se ofera vreodata, vreun tip de prajitura daneza, refuzati cu inversunare fiindca v-a avea cu siguranta migdale, mai multe migdale decat ati vazut vreodata.

V-am pupat, v-am salutat, mandru ca un sef de stat…